Agape Atena
21.03.08

Traim intr-o lume confuza si nesigura, totul pare ca se degradeaza, se strica totul este efemer si trecator.

Istoria ne vorbeste despre imperii si imparatii care-au ajuns la apogeul puterilor mondiale si-a gloriei, apoi au apus, s-au stins de parca niciodata n-ar fi existat.

Oamenii s-au incumetat sa ridice case, si cladiri, cetati monumentale incepand cu turnul lui Babel, apoi atatia imparati care si-au pus toata iscusinta sa zideasca cetati cu fortarete de necucerit si totusi astazi din toate au mai ramas doar ruine.

Nici macar turnurile zgaraie nori ale Americii n-au dainuit. Pana si omul si cultura sa atat de avansata, cu inteligenta sa atat de sclipitoare, merge spre degradare pierzand si ignorand tot mai mult valorile morale, tarind in imoralitate si depravare.

Parca tot mai mult se sesizeaza in natura societatii actuale instinctele si apucaturile animalice. Intr-o asemenea lume stricata, efemera, Dumnezeu a zidit ceva trainic, de nezdruncinat, vesnic, si anume Biserica Sa, despre care insusi Domnul Isus face afirmatia “Eu voi zidi Biserica Mea, si portile locuintei mortii nu o va darama". Afirmatia divina s-a dovedit a fi adevarata peste veacuri si milenii. Din ziua cinzecimii cand a fost zidita biserica, nu numai ca ea a dainuit tuturor vremurilor si situatiilor nefavorabile, dar merge mereu progresand.

“Biserica Lui este zidita din pietre vii“ ne spune Scriptura si Casa Lui suntem noi… Dumnezeu prin harul Lui ne-a asezat in aceasta institutie divina, pe mine si pe toti rascumparatii Domnului Isus.

El continua sa-si zideasca biserica Sa, cu noi si prin noi… Apostolul Pavel ne aminteste ca El a randuit in Biserica slujitori, care prin aportul slujirii lor contribuie la edificarea si zidirea sfintilor. Acelasi apostol ne spune ca Dumnezeu a lasat in Biserica daruri pentru zidirea sfintilor, si apoi afirma: “ca un mester zidar am pus temelia (Cuvantul lui Dumnezeu) si fiecare sa ia bine seama cum si ce cladeste deasupra, pentru ca lucrarea fiecaruia va fi trecuta prin foc."

Fie ca Dumnezeu sa ne dea harul, putera si intelepciunea sa zidim cu harnicie pentru eternitate lucruri care nu numai ca nu se vor clatina vreodata dar pentru care vom primi si o rasplata deplina.

Indemnul si provocarea mea este ca toti uniti sub aceelasi steag, in Isus Hristos, sa lucram in via Lui, si vom primi ce va fi cu dreptul (adica viata vesnica).

Asa sa ne ajute Dumnezeu.

Cu dragoste frateasca,

Pastor,
Petru Colesniuc